Jurnalul lui Moș Dizainăr 2022

Jurnalul lui Moș Dizainăr 2022

𝗠𝗼𝘀̦ 𝗗𝗶𝘇𝗮𝗶𝗻𝗮̆𝗿 este un personaj creativ și nonconformist care a apărut în 2012, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru a face lumea cadourilor un loc mai prietenos pentru designul românesc. Moș Dizainăr este și evenimentul de suflet cu care am deschis magazinul Dizainăr, acum 10 ani, și care a ajuns în 2022 la ediția a 11-a.

În 2022, Moș Dizainăr a ținut pe Instagram (@dizainar) un jurnal de 33 de zile înainte de Crăciun, timp în care a călătorit prin țară ca să vadă câte feluri de Crăciun sărbătoresc oamenii, cum cadourile #deDizainăr date anul trecut sunt la loc de cinste și anul acesta, cum sărbătoresc designerii la ei în birouri sau ateliere, ce se mai întâmplă în orașe. Apoi a revenit la târgul anual Moș Dizainăr de la showroom-ul din București și le-a urat oamenilor să se sărbătorească cu drag unul pe altul, iar pentru lucrurile care puteau fi obținute cu bani, să investească în unele #deDizainăr, să le aibă și la anul pe lângă brad.

Până la următoarea revedere cu moșul cel creativ, noi am strâns cu grijă în acest articol toate filele din jurnalul său. Lectură plăcută!

#CadouriDeDizainar
#Dizainar #DesignShop
#RomanianDesign
#RomanianDesigners
#RomaniaPrinOchiDeDizainar

 

Ziua 1

E zgomot și trenul e gata să plece, vagonul se umple deja. 33 de zile exact am să călătoresc, să văd câte feluri de Crăciun se sărbătoresc aici. Sigur nu le-oi întâlni chiar pe toate, dar vreau să văd cât mai multe. Așa că mi-am luat ghiozdanul în spinare, am lăsat mașina acasă. Vreau să merg cu trenul și să trag puțin cu urechea la cum se bucură oamenii care vin acasă. Pe 16 decembrie ajung la București, am promis că mă duc ”la dispecerat” să ajut la aranjat magazinul. Am pregătit o serie faină de tot de cadouri #deDizainăr. Abia aștept să-și găsească stăpâni iubitori cadourile alea... Deocamdată prima oprire e la Brașov. Mai scriu și mâine, că tocmai se așază cineva lângă mine.

 

Ziua 2

 

Cred că am nimerit în mijlocul Crăciunului de Noiembrie. Mi-a plăcut mereu la Brașov. Parcă orașul are sens. Zici că ar fi #deDizainăr. Bine, nu peste tot. Am plecat de la gară, unde aș mai fi pus una-două semnalizatoare pe peron ca să nu ne îngrămădim către aceeași intrare în pasaj. Eh.

 

Ziceam de Crăciunul de Noiembrie. Am ajuns în centru unde era deja plin de luminițe, iar piața era deja acaparată de târgul de Crăciun. Nu pot să nu mă bucur și eu când văd așa de multă bucurie la un loc, dar parcă m-aș bucura mai tare dacă aș vedea și alte lucruri în târg. Va trebui să mă ocup anul viitor. Am văzut ceva #deDizainăr într-o fereastră și m-am bucurat. Era lampa Rockstar, de la Wooba, tare frumos încadrată de rama ferestrei și de perdea. Am pus-o într-unul din pachetele de cadouri. Și-o fi luat tot pachetul?

 

Ziua 3

Mi-e din ce în ce mai clar că sunt în mijlocul Crăciunului de Noiembrie. Am intrat într-un loc cu design să-mi iau o cafea să văd pe unde merg și din boxe cânta tare Mariah Carey că numai pe mine mă vrea de Crăciun. Are gusturi bune, ce să spun.

Am rămas acolo să beau cafeaua în loc să o iau la pachet. Aveau ceștile împletite din ceramică, le văzusem de afară. Mi s-a părut că le recunosc, iar apoi nu m-am mai îndoit de ochii mei. Erau cele printate 3D, de la Tataie Studio, și întotdeauna mă bucur să văd obiectele #deDizainăr la treabă. Am rămas, deci, să sărbătoresc.

Mi-am luat și o plăcintă cu mere. De fapt, trei, că mi-am amintit să trec pe la Moțart ca să refac stocul de pin-uri și cartoline cool. Îmi trebuie pentru pachetele de Crăciun. Și niciodată parcă nu-i văd suficient pe dizainări. Oare prin ce aventuri au mai trecut de când nu i-am văzut? 

 

Ziua 4

Ghici cu cine m-am întâlnit azi. Cu doamna care se așezase în tren lângă mine. Atunci avea cu ea The Mighty One Multitool 30-in-1 și a strâns la loc un șurub de la măsuța dintre scaune. (mereu mă distrează să-i spun numele întreg produsului ăstuia, zici că-i ceva din Star Wars). Îl avea și azi, acum șurubărea o jucărie, un fel de minge care se extinde, și supraveghea un grup de copii. Așa-mi place unealta asta.


Ziua 5

Am uitat să povestesc ceva fantastic de ieri. Copiii pe care îi supraveghea Corina (care nu m-a crezut că mă cheamă Moș Dizainăr) se jucau 1-2-3 la perete, stai (probabil până repara ea mingea la loc) și aveau o cartolină din „În Fața Blocului” cu ei.

Își transformaseră jocul. Cine mijea cânta o melodie în loc să spună „1-2-3 la perete, stai”, iar cei care alergau spre perete, o făceau „jucând” scena sau personajele din cântec, dar în liniște și undeva lângă ei, un telefon filma jocul. Îmi place cum se transformă jocurile mai vechi în mâini mai tinere.

Azi mă sui în tren să plec la Sighișoara.


Ziua 6

Dacă nu era așa de frig afară, merita să fac drumul ăsta cu bicicleta. Prin pădure, nu pe drum, că încă nu e drum pentru bicicliști pe ruta asta. Sau oricare alta aici. Uf. M-am dus direct în centru. Mi-ar prinde bine un pic de Crăciun. Și ceva gustos #deDizainăr. Mă duc să caut un bucătar cu suflet de dizainăr. Dacă ar proiecta cineva ceva cald cu un sos decadent… Ar arăta senzațional pe platourile Bubble, Lemon sau Nor.


Ziua 7

La Sighișoara văd că nu se sărbătorește Crăciunul de Noiembrie. Am intrat în Spoonman’s Shop, să văd lingurile de lemn de care mi-a spus cineva. Sunt făcute local și sunt frumoase și utile - mi-au amintit de cadourile mele. Mi-am luat 3, pentru că pot să le folosesc la bucătărie de-adevăratelea și au niște povești tare iscusite.

Am căutat și niște globuri mai năzdrăvane, dar nu găsesc nimic. Am eu unele #deDizainăr care înseninează brazii în pachetul Christmas Light, dar m-am entuziasmat și le-am pus pe toate când am făcut pachetele astea noi de Crăciun. Cred că o să-mi pre-comand și eu un pachet de pe dizainar.com.

P.S. Sighișoara e frumoasă foc.


Ziua 8

Au început pregătirile pentru târgul de Crăciun aici. Mai rămân un pic, să-l prind. Vreau să trec pe la Andrei, e ziua lui în 2 zile. Îi comand azi un pachet All-Together, să se bucure și Andreea lui; i-l trimit direct acasă și îi ajunge de Crăciun. Să nu uit să anunț înainte. Poate ar trebui să comand două pachete…săracul Andrei, a tras bățul scurt la cadouri. Parcă el nu merită ca toți oamenii două cadouri - unul de Crăciun și unul de ziua lui. Comand două.


Ziua 9

Azi a fost incredibil de greu să găsesc ceva deschis. Știu că mâine e liber și mă cam bucur și eu de zilele astea libere, dar azi mi-am făcut cei 10.000 de pași doar căutând un loc de unde pot să iau o cafea. Iar am ajuns în centru. Bine că n-am nici un dosar de depus zilele astea. Ca un făcut, parcă zilele astea libere nu pică niciodată când ai nevoie de ele. N-am ce face, iau și eu o pauză și mă apuc de meșterit jucării. Mai încerc o dată să tricotez un brad deși cred că nici de data asta nu-mi iese. Mai bine comand unul de la Designknitter, pe dizainar.com.


Ziua 10

Bineînțeles că am uitat să-l anunț pe Andrei. Am ajuns până în fața blocului, la ora la care credeam eu că am stabilit să ajung și l-am sunat. Nu mai puteam decât să-l felicit și să-l întreb dacă are vreme să bem o cafea. Mi-a răspuns că mă aude de pe geam. Am urcat, deci. N-am mai ajuns la târg. Mă duc mâine.

P.S. Au dat drumul la lumânarea Cinnamon Orange. Miroase excepțional. O găsești pe dizainar.com.


Ziua 11

De 10 ani văd România prin ochi de Dizainăăăăăr!  Și de când mă uit la ea așa, parcă e mai frumoasă, parcă are mai multă speranță în privire și în acțiuni.

Când am deschis Dizainăr, ”design thinking” era numai o curiozitate specializată, acum mă bucur să văd că și-au asumat-o din ce în ce mai mulți oameni și sunt tare mândru că și noi am contribuit cu ceva.

Nu puteam rămâne în Sighișoara pentru că am vrut să sărbătoresc 1 decembrie la Dizainăr Office, așa că am plecat la Cluj, la biroul cel nou. În sfârșit ne-am extins, dar o bucățică de suflet rămâne tot la București, în showroom...

Le-am dus colegilor noi afișul de la prima aniversare. Cel cu „un creion an”. La urma urmei, așa a început toată aventura asta. De la încrederea că dacă ai un creion în mână și suficientă încăpățânare constructivă, poți schimba lucruri în bine oriunde mergi.

De 10 ani tot tocim creioane și rezolvăm probleme. Ah, ce zi minunată. Și ce birou excepțional avem în Cluj!


Ziua 12

Cred că am sărbătorit cam zdravăn aseară. Azi nu a fost nimeni la birou. Aud că „s-a făcut punte”. Luntre, nu. Hehe. 


Ziua 13

Un pariu pe toate resursele și pe tot timpul. Arderi zilnice la sute de grade. Ce destin impresionant. Azi m-am gândit la crafted on earth în timp ce împachetam ultimele cadouri, ca să le pună colegii pe Instagram. Tudor m-a uimit tot timpul. În locul lui, nu știu dacă aș fi avut curaj să-mi deschid un atelier de ceramică în Gilău, lângă Cluj. Și nici să le explic oamenilor că lucrul cu ceramica nu-i ușor dar îmi pariez toate resursele pe această pasiune. Dar mă bucur că a făcut-o. N-aș fi pus în pachet asemenea obiect dacă el n-ar fi făcut asemenea pariu.

Eram azi dimineață încă la el în atelier ca să iau ultimele cești și cu fiecare clipă în care mânuiam obiectele, îmi dădeam seama că în fiecare ceașcă e câte o bucățică din pariul lui, o bucățică din măiestria pasiunii și meseriei lui, o bucățică din arderile repetate la 900, la 1260 de grade. Le-am pus în pachetele For Her +; tare norocoasă e cea care va primi ceștile lui cadou. Eu n-aș oferi așa ceva decât cuiva cu adevărat curajos. E prea mult suflet înauntru.

 

Ziua 14

N-am crezut niciodată că am să spun așa ceva, dar vreau un suport de lumânare. Bine, nu orice suport. Vreau un Onnda Concentric. Când eram mai mic, mă certa mama că mă uitam fix în flacără când aprindea lumânări. Nu mai știu de ce mă certa, dar fixația pentru lumină a rămas suficient de puternică încât să admir orice designer care știe să se joace diferit cu ea.

Azi am dat o fugă pe la biroul din Cluj unde să mai ambalez câteva obiecte pentru pachetele de Crăciun și colegii îmi pregătiseră câteva exemplare din suportul ăsta de lumânare creat de Catrinel Săbăciag. Am văzut prima dată toată colecția aprinsă acum ceva vreme la București, în showroom-ul Dizainăr și am trăit din nou fascinația aceea față de lumină pe care o trăisem ultima dată când aveam 6 ani.

Catrinel s-a jucat cu oglinzi, lumânări și piese de sticlă până „a convins” lumina să se reflecte la infinit. Sper că e clar că m-am uitat fix.

Una peste alta, am pus Onnda Concentric în pachetul Cinnamon Apple Tea Pie, alături de două cești și un platou de prăjituri. Ce fel de suflet hain aș fi dacă n-aș admite că merită să te gândești la lumină din când în când. Fie ca lumina…și ceaiul din ceașcă….și mai ales prăjiturile…știți voi.


Ziua 15

Azi nu am timp să scriu în jurnal. M-a rugat colegul Nicu să-l ajut diseară să împartă cadouri la copiii cuminți. Așa că împachetăm de zor.

PS: Ce bine că pentru Crăciun se aleg cadourile mai din timp!


Ziua 16

Azi am decis că sunt invidios pe arhitecți. Pe toți arhitecții, nici unul nu scapă. Împachetam bijuteriile de la Monom, că tocmai am refăcut cu colegii stocul pe site și mă uitam cu oarece invidie la cât de simple sunt formele și totuși ce impact transformativ pot să aibă pentru cel care le poartă, chiar dacă-i îmbrăcat în negru din cap până în picioare și bijuteria e singurul lucru mai…ieșit din comun.

Toți arhitecții, dar mai cu seamă cei buni, tratează forma ca și când ar fi ceva viu care trebuie să-și găsească locul în peisaj și datorită abordării ăsteia, cred eu, arhitecții pot să facă aproape orice are legătură cu designul, de la clădiri, la semne, la mobilier, la bijuterii…de-a dreptul impresionant.

Georgiana Ciceo, care creează în culisele Monom, știe să facă fix jongleriile alea cu forme care mă intrigă pe mine. Mă întreb câteodată dacă versatilitatea jongleriei e ceva ce rezultă din formarea ei profesională sau e un talent natural pe care îl are ea.

Până mă lămuresc nu-mi rămâne decât să mă bucur că unele piese de la Monom sunt unisex și le pot purta și eu. Ei poftim, parcă mie îmi pasă pentru cine-i desenată bijuteria dacă mie-mi place…Cum zice Radu Stanca, „sunt cel mai frumos din orașul acesta.” Mâine mă duc la DZNR Studio, am să port pandantivul Mino (pe un șnur de piele, că sunt rebel) să văd dacă se prinde cineva pentru cine a intenționat Monom să fie bijuteria. Na belea.


Ziua 17

Cincizeci și șase de cutii mai târziu, am terminat amenajarea de la Dizainăr - The Cluj Napoca Office. Azi am avut musafiri de seamă - ne-am văzut cu câțiva designeri și arhitecți din Cluj, să sărbătorim deschiderea biroului.

Mi se pare fantastic să mă uit la cum prinde viață locul ăsta. Pentru mine, tot ce e aici reprezintă mai mult decât un birou sau o extindere a activității. Sunt mărturia clară că designerii români cresc și au o șansă să ia parte la conversațiile internaționale despre designul de produs alături de toate starurile domeniului.

Faptul că ne-am mărit echipa cu încă 2 oameni îmi dă și mai multă încredere. Înseamnă că nu suntem singurii care cred în visul ăsta și ne cresc puterile exponențial.

Biroul de la Cluj e un vis împlinit și abia aștept să văd ce aventuri urmează.


Ziua 18

Protagonistul de necontestat al întâlnirii de aseară a fost peretele nostru de cutii. Într-una din camere am păstrat cutiile pe care le folosim și la livrări și la amenajarea standurilor de la târguri. Până ne vin restul de rafturi, o parte din inventar îl păstrăm aici. Dacă ar putea vorbi…cutiile astea ar spune povestea a vreo 5 ani de târguri și călătorii, atât de mult le-am refolosit.

Au deschis cutiile noastre o discuție super interesantă despre reciclare și sustenabilitate pe de o parte, iar pe de altă parte, despre nevoia unui brand de a se reinventa aproape sezonier și așteptările publicului de a fi martor la această reinventare nesfârșită. Am fost cu toții de acord că reinventarea e posibilă și dezirabilă, dar poate fi obținută fără să sacrifici munți întregi de hârtie sau plastic.

Restul serii am petrecut-o schimbând idei despre proiecte de viitor în Cluj și design românesc.

 

Ziua 19

Pentru că vreau multe schimbări de decor, m-am suit din nou în tren. De data asta am plecat la Sibiu, să văd ce fel de Crăciun mai găsesc pe drum. Am făcut 4 ore de la Cluj la Sibiu, dublu față de cât aș fi făcut cu mașina, dar mie îmi place că apuc să mai verific una-alta pe laptop cât călătoresc. Acum am actualizat stocurile pentru pachetele de Crăciun pentru că e ultimul weekend pentru pre-comenzi și voiam să mă asigur că avem suficient din toate pentru toate cadourile. Avem. Sunt fericit că atâta design românesc nou și-a găsit stăpâni iubitori și loc sub brad anul ăsta. Diseară mă duc la târgul de Crăciun. 


Ziua 20

Târgul de Crăciun din Sibiu…funcționează. Cumva mă așteptam să găsesc aceleași lucruri și cam aceeași atmosferă, dar a fost altfel. Cred că diferența o face istoria locului și a piețelor de Crăciun. Poate la Sibiu târgul se simte mai autentic din cauză că piețele de Crăciun sunt o invenție germană, iar Sibiul are multă moștenire culturală germană. Am găsit acolo mai degrabă dulciuri și bunătăți de mâncat și băut decât decorațiuni. Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă designerii români ar avea standuri într-un astfel de târg, poate chiar aici. Oare ar funcționa bine împreună belșugul acesta colorat și luminos cu eleganța discretă a designului românesc? Pare că încet-încet, designul românesc are o față mai ușor de recunoscut, un discurs vizual reperabil. Ah, ce mă bucur. Mă duc și azi la târg, ca să investesc în 4 feluri de turtă dulce. Poate mă întâlnesc cu cineva pe-acolo, să-mi testez teoriile despre târg.


Ziua 21

Nu m-am întâlnit cu nimeni cunoscut în târg, dar am văzut un cuplu despre care știu sigur că a dat iama în cadourile de Crăciun înainte de vreme. Aș recunoaște oriunde fularele de la Corinne. Hehe. El îl purta pe cel negru, iar ea îl purta pe cel gri și arătau amândoi de parcă erau dintr-un film. Aveau obrajii roșii de la frig, mănuși colorate și niște zâmbete enorme. Știu eu sigur că zâmbetul era acolo și datorită fularului. Știu pentru că eu am uitat să iau fularul cu mine, iar ei aveau la gât minunățiile Corinei lucrate manual din lână merinos românească. Să vezi ce-o să răcesc…  


Ziua 22

13:00 - Azi am chef de aventură. Mi-am luat bilet la vagon de dormit, ca să plec la Iași, în căutarea ultimei redute a reperelor crăciunistice românești - cozonacul moldovenesc și să vedem ce obiecte a început Andrei Ignia să meșterească din fier. De la Sibiu la Iași faci 15 ore cu trenul, dacă ai noroc să nu fie probleme pe șină. Sper să nu fie și sper să meargă prizele. Am bilet într-un compartiment single, dacă nu merg prizele, trebuie să mă descurc cu laptopul și jurnalul, n-am cu cine schimba o vorbă. Vagon restaurant nu era.

23:00 Au mers prizele. Nu pot decât să mă felicit pentru aventura mea cu trenul. A fost incalculabil mai ieftin, nu sunt obosit, am apucat să lucrez și urmează să dorm comod toată noaptea. Mi-ar fi plăcut dacă aveam un duș în cabină, ar fi fost o călătorie de nota 10. Poate nu sunt pe ruta asta, dar am auzit că avem trenuri cu toaletă și duș în cabină pe câteva rute din Timișoara. Iată o provocare adevărată pentru un designer de produs: soluții de locuire temporară și igienă personală în tren. O să adorm gândindu-mă la asta.


Ziua 23

Am ajuns la 7:22 în Iași, fără întârzieri. Mi-a fost frig și în cerul gurii. N-am mai fost demult pe aici, am uitat ce-i aia promoroacă. La București n-avem. Am vrut să-mi fac de cap cu excursia asta. Am stat chiar în centru, să inspir aer de literatură și creatori care au făcut istorie aici. Nu prea mi-a ieșit, că a răsărit un fel de bucățică de Pipera în centrul de aici și a reorganizat peisajul urban, fluxurile de oameni. Eh.

Mi-am recuperat o parte din speranță când m-am dus în vizită la Andrei, să aflu ce minuni mai vrea să inventeze acum. Cu lămpile și-a încheiat aventura și cred că una din ultimele trei (vezi pe dizainar.com) a fost comandată de vecinii mei de compartiment, cu care m-am și împrietenit aseară. Știau de Bulb27 dar nu știau că a început un episod nou cu fierăria și nu apucaseră încă să-și ia nici un corp de iluminat de la el, deși își doreau. Mi-ar plăcea să fi apucat să-și facă asemenea cadou acum de Crăciun. O să verific.

 

Ziua 24

Azi am fost la târgul de Crăciun din Iași și am înțeles de ce se înmulțesc reclamele la medicamente digestive în perioada asta. Am (re)descoperit cozonacul și alături de el o sumedenie de alte bunătăți din care mi-am promis că doar am să gust. Sunt mândru de mine că m-am ținut de promisiune. Altfel, cred că la Iași am descoperit Promenada de Crăciun. Târgul se întinde din Piața Unirii până la Palatul Culturii, pe bulevard. Zona e pietonală, iar oamenii se plimbă încet spre palat, prin tuneluri luminoase și printre căsuțe. Ceva nu pare la locul lui aici dar nu știu să spun ce. O fi temperatura de culoare a luminii din decorațiuni. Nu știu ce au orașele împotriva luminii calde. Mâine plec la București. Mai avem de ambalat. Oare am cum să-mi fac abonament de călătorii cu trenul?


Ziua 25

Îmi cântă în cap melodia de la „Atelierele Hărniciei” și nu știu cum se termină, așa că mi s-a blocat doar începutul în minte. Cred că mă pregătește mintea pentru ce urmează. 6 ore cu trenul până la București. Cum ajung, mă duc direct la showroom, să ajut la cadouri. Mâine începe târgul și la nooooooooooooi! Oare cu cine mă întâlnesc la târg?


Ziua 26

Cadourile sunt ambalate, rafturile aranjate, așteptăm vizita noilor stăpâni de design românesc. Am deschis showroom-ul, a început și la noi târgul și avem program până pe 23 decembrie. Numai bun de ales decorațiuni #deDizainăr, unele prețioase pictate cu aur, altele rezistente la avântul copilăresc de a îmbrățișa bradul. Oooooof, nu mai am răbdare! Toate orașele au început deja să sărbătorească și mi-au făcut poftă.

 

Ziua 27

Aseară n-am venit cu mâna goală de la târg. M-am întors cu multe platouri hexagonale de la Alina Ceramics, pentru că mi-a venit o idee. Cum ar fi dacă desertul de la masa de Crăciun ar avea aranjamentul ei?

Și așa desertul e vedeta, nu sarmalele, orice ar spune oricine. Platourile Bubble și Lemon ale Alinei și ceștile împletite 3D de Tataie Studio le aveam deja, paharele 1989 ale lui Dragoș Motica erau deja împachetate că mi le comandasem în urmă cu câteva zile, nu lipseau decât platourile.

Nu-i așa că arată bine împreună? Ca un kit #deDizainar #dePrăjituri #deCrăciun.


Ziua 28

Înainte să înceapă programul de azi de la târg, îmi găsisem de treabă aranjând tot felul de minunății care au ajuns recent în showroom. Așa de multe bijuterii cu povești frumoase am adus, iar fularele călduroase din lână sau eșarfele din mătase fină și colorată le încadrează atât de frumos, că tot aranjamentul aduce cu un raion de bomboane și comori delicate. 

 

Zilele 29-31

Cine a inventat legenda cu Moș Crăciun care livrează personal toate cadourile într-o seară în toată lumea a ratat partea cea mai palpitantă din poveste. Toți se concentrează pe cât e de greu să ambalezi și să oferi atâtea cadouri și toți uită câtă bucurie aduce o asemenea activitate.

Am ambalat și livrat o grămadă de cadouri până acum și mai avem încă pe-atâta de trimis și nu-mi încap în piele de fericire. Au fost trei zile intense în care am făcut cea mai simpatică descoperire pe anul ăsta. Lista de primitori de cadou s-a mărit cu un membru. Nu, nu, nu un copil, deși căutătorii de comori #deDizainăr au povestit că au apărut și copii pe listele lor de cadouri. Despre case vorbesc.

Casele primesc și ele cadou de Crăciun - o pătură, o pernă, un corp de iluminat și mi se pare atât de frumos să-ți tratezi spațiul în care stai ca pe un membru al familiei. Să-l înnoiești și pe el de Crăciun cu ceva #deDizainăr. Chiar azi dimineață ne-a scris cineva că i-a ajuns lampa Rockstar și parcă îi dansează casa.


Zilele 32-33

Nici n-am simțit când au venit ultimele zile de târg. Parcă s-a strecurat timpul pe lângă noi. Printre cutii și povești vechi și noi, cadouri prețioase și planuri de viitor, nici nu mi-am dat seama când au zburat zilele. Azi închidem târgul de Crăciun la 20:00 și ne strângem printre prieteni și familie, să ne bucurăm de ei și de cadouri. Pentru că dacă stau bine să mă gândesc, ei, oamenii noștri dragi, sunt cele mai frumoase cadouri. Crăciun fericit!




Înapoi la blog